|
A fi aristocrat este rodul educatiei |
|
|
|
|
sâmbătă, 08 septembrie 2007 |
|
 Saptamana trecuta a avut doua evenimente majore. Primul dintre ele a fost moartea celebrului tenor italian Luciano Pavaroti. Un om simplu care a ajuns celebru datorita talentului sau urias. Un om care a pornit dintr-o familie modesta si a ajuns sa fie invitat de onoare la dineurile capetelor incoronate de pe planeta. Sunt putini aceea care stiu ca marele Pavaroti nu a cantat niciodata urmarind notele muzicale. A avut o voce de exceptie si o ureche muzicala ce i-au permis sa fie cotat mai bine decat interpreti ce au acumulat zeci de ani de studii de canto. A fost un geniu despre care putem spune ca se naste o data la 100 de ani. Si lumea l-a apreciat ca atare. A fost rapus de cancer la varsta de 71 de ani dar omenirea nu l-a plans. Si asta pentru ca in urma sa au ramas nenumarate inregistrari cu timbrul sau inconfundabil. Sigur, mai exista un Domingo, un Carreras. Chiar si in Italia a aparut Andreea Bocelli care ii calca pe urme uriasului interpret. Dar omenirea doreste sa si-l aminteasca mereu asa cum era pe vremea in care incanta planeta cu ariile sale. Acesta este un paradox. Omul ale carui melodii se ascultau de fiecare data cand in mass media se decreta doliu national, nu a fost plans aproape deloc. Mapamondul s-a inclinat in semn de omagiu a rostit un sec: "Dumnezeu sa-l odihneasca" si si-a vazut mai departe de treaba. Imi aduc aminte de fastul si insistenta cu care a fost promovata inmormantarea lui Lady Di. Nu stiu care dintre cele doua personaje a facut mai mult bine sau a adus mai mare ajutor omenirii.
Revenind la sport, al doilea eveniment major al acestei saptamani a fost debutul Campionatului Mondial de Rugby. Pe 7 septembrie la Paris, Argentina a intalnit Franta intr-un meci care a impresionat 3,5 miliarde de telespectatori. Lupta din teren, ardoarea cu care fiecare dintre cele doua echipe s-au batut pentru fiecare metru patrat a demonstrat iubitorilor de fotbal ca rugby-ul desi pare a fi ruda saraca a "sportului rege" este de multe ori mult mai spectaculos decat acesta. Am vazut in tribune suporteri ale ambelor formatii privind meciul impreuna. Apaludand si cantand imnurile nationale pentru a-si incuraja favoritii. Desi in teren a curs sange si la propriu si la figurat, nu am vazut violenta si nici limbajul vulgar intalnit din plin la meciurile de fotbal nu a avut de-a face cu tribunele. Rugby-ul este un sport in care sunt infinit mai putini bani decat in fotbal. Nu este la fel de raspandit din cauza ca nu oricine poate sa parctice acest joc. Este nevoie de anumite calitati fizice, dar mai ales psihice si morale. Fair-play-ul nu este o notiune desueta cand vine vorba de balonul oval. Din contra. Este motivul principal al acestui joc. Aici eliminarile sunt foarte rar intalnite iar deciziile arbitrului nu sunt niciodata contestate. Nu am citit niciodata in cronica vreunui meci ca arbitrul ar fi avantajat vreuna dintre cele doua echipe. Asadar se poate.
Si ce dovada mai mare doriti decat faptul ca Argentina a invins Franta chiar la ea acasa cu 17-12 (17-9) iar la finalul meciului tot stadionul aplauda? Nimeni nu a spus un cuvant urat nici in tribune si nici in teren. Iar jucatorii francezi au recunoscut dupa meci ca vor trebui sa munceasca mult mai mult daca vor sa castige titlul mondial asa cum si-au propus in acest an.
Reprezentantii "frunzei de stejar" urmeaza sa debuteze si ei in aceasta competitie curand. Romania a avut la un moment dat o echipa care lupta de la egal la egla cu marile puteri ale lumii: Anglia, Franta, sau chiar Australia. Intre timp, societatea in care traim a observat ca nu se prea misca fonduri in acest sport si nici mare lucru nu se poate fura de pe acolo asa incat s-a reorientat. Desi in anii '90 Romania voia sa fie primita in "Turneul celor 5 natiuni" (devenit "al celor 6" dupa aceea) valoarea si decaderea continua a permis Italiei sa ii ia locul. Acum avem ca obiectiv sa nu pierdem nici un meci la o diferenta mai mare de 50 de puncte si sa marcam cel putin o data la aceasta cupa mondiala. Si asta in conditiile in care in anii 90 ne situam din punct de vedere valoric deasupra Italiei si la egalitate cu o echipa ca Argentina, spre exemplu. Sigur ca nu mi-am propus sa dau vreo solutie in acest articol, dar este bine sa privim adevarul in fata.
Aceasta a 6-a editie a Cupei Mondiale la rugby aduna cei mai valorosi jucatori de pe mapamond. Vor fi 48 de partide care se vor juca pe teritoriul Frantei si in orasele Cardiff si Edimburgh din Marea Britanie. Echipa castigatoare va fi recompensata cu trofeul William Webb Ellis. Acesta este numele copilului de la scoala din localitatea Rugby care in timpul unui meci de fotbal a luat mingea in brate si a fugit cu ea. Atunci s-au pus bazele sportului cu balonul oval care a devenit intre timp un simbol al bunei cuviinte si al civilizatiei la fel ca si cricketul sau tenisul de camp.
Si fiindca am adus vorba despre civilizatie, putem spune fara a folosi cuvinte mari ca Luciano Pavaroti si rugby-ul au foarte multe lucruri in comun. Un paradox poate, dar si un motiv de meditatie in acelasi timp.
Autor: Tiberiu Boia
|
