Ne aflam in anul 2007. Peste cateva zile vom intra in 2008 care este an olimpic. Asta inseamna ca acest an va gazdui JOCURILE OLIMPICE. Oare sportul mai este un joc?

Daca intrebam orice roman care este sportul cel mai iubit in tara noastra raspunsul va veni imediat: fotbalul. Oare? Cate gospodine au auzis de Nicolita, Lobont sau Rat? Destul de putine in comparatie cu numarul barbatilor care stiu cine sunt sau au fost Nadia Comaneci sau Lavinia Milosovici. In plus, Romania si-a creat un renume la nivel mondial in acest sport. Reprezinta, daca vreti, exact ceea ce este Brazilia in fotbal. Cu toate astea, Octavian Belu si Mariana Bitang prefera sa frece menta pe la Cotroceni in loc sa pregateasca echipa de gimnastica a Romaniei. Se vede treaba ca un fotbalist obscur din Liga I castiga mai bine decat un antrebnor care a adus Romaniei peste 25 de medalii de aur de-a lungul carierei.
Sa alegem un nume la intamplare. Ce face pentru tara asta Popete, sau ce a facut Victor Naicu? Persoane care au trecut precum cometa Halley prin fotbalul romanesc dar au castigat intr-un singur an mai multi bani decat a luat Octavian Belu in intreaga sa cariera? Probabil ca celor care conduc destinele sportului romanesc le este indiferent numarul de medalii olimpice cu care se va intoarce Romania de la Beijing.
Sa luam un alt exemplu. Echipa nationala de handbal feminin a Romaniei este vicecampioana europeana si si-a propus castigarea titlului mondial la prezentele campionate mondiale din Franta. Stie cineva un nume de handbalista romanca? Foarte putini. Stie cineva cine e presendintele FRH? Si mai putini. In schimb ii vedeam zilnic la TV pe Mitica de la Liga si pe Mircea Sandu delirand despre marele succes obtinut de Romania care dupa 10 ani de neputinta a reusit sa se califice la Campionatul European. Dupa ce au aflat care ne vor fi adversarii din grupa, sefior fotbalului romanesc le-a pierit zambetul de pe figura. Au observat si ei ca nu am mai batut niciodata Franta, ca Italia este campioana mondiala la acest sport, iar ceea ce s-a intamplat cu Olanda la Constanta a fost o eroare de arbitraj in stilul celor care au tinut echipele bucurestene "in fruntea" fotbalului romanesc din 1991 si pana azi.

L-am vazut de curand pe Ciprian Marica la TV afirmand ca vrea sa se faca jurist. Sigur ca un jucator aflat in situatia sa putea sa inventeze orice ca sa mai apara in presa. Cu nemtii nu prea e de joaca, mai ales atunci cand platesc un sac de bani pe tine ca sa te tina pe banca de rezerve. Ce-ar fi sa vedem o stire normala in care sa se afirme ca Marica a castigat un trofeu important pentru fotbalul romanesc? Chiar ne-am uita cu drag, nu? Asa nu facem decat sa ne amintim ca in Romania sistemul de invatamant este de toata jena, ca marii specialisti romani de care se vorbeste prin popor au studiat in strainatate si ca totul se obtine cu bani si cu relatii la noi. Numai in Romania poti trai paradoxul de a avea un profesor care se presupune ca trebuie sa te pregateasca pentru viata, adica sa iti spuna ce trebuie sa faci ca sa castigi bani, si care vine pe jos la facultate fiindca nu-si poate permite mai mult decat un abonament la tramvai in cel mai fericit caz. In astfel de conditii Marica poate sa se gandeasca chiar la un doctorat. Nu cred ca i-ar fi greu sa-l obina indiferent de domeniu. Mai putin in fotbal... probabil.

Tiberiu Boia 

Ne apropiem de sfarsitul anului. In astfe de momente se fac bilanturi.
Echipa nationala de fotbal a Romaniei s-a calificat la turneul finl al campionatului european de anul viitor din Austria si Elvetia. Acest succes a fost receptat si reflectat corespunzator de presa noastra la momentul respectiv. Fotbalistii s-au revoltat fiindca in anumite momente ale carierei lor au fost trasi de urechi de aceeasi presa care a numit echipa din 1994 "Generatia de aur". Nimic ciudat pana acum. Problema a aparut abia in momentul in care cu totii am constat ca eram calificati la Euro cu 2 meciuri inainte de finalul preliminariilor. Tot respectul pentru fotbalistii nostri care vor merge la un turneu final unde echipe ca Anglia sau Norvegia nu vor ajunge. Dar... Sa vedem ce s-a intamplat dupa aceea. Am jucat doua meciuri de vacanta. Unul cu o Bulgarie ranita in orgoliul propriu care ne-a demonstrat ca ar fi meritat sa participe la turneul final alaturi de noi si de Olanda. Apoi am umilit o Albanie care nu avea nici o treaba cu meciul respectiv. O echipa care a venit sa viziteze Bucurestii si ca sa justifice deconturile a trebuit sa participe la meciul contra Romaniei. Poate ca ar fi fost mai bine daca nu dadeam 6 goluri amaratior albanezi si marcam cel putin o data in poarta Bulgariei. Altfel am ramas cu senzatia ca ne descurcam de minune cu lumea a treia a fotbalului si nu facem fata echipelor cae au o anumita anvergura (vezi amicalul pierdut cu Germania). Sa nu ne bucuram prea tare fiindca am invins olanda la Bucuresti dintr-o faza la care 9 arbitri din 10 ar fi semnalizat offside. Iar egalul cu Bulgaria de la Constanta si cel cu Olanda din deplasare nu reprezinta mare lucru.
Sa ne uitam putin la campionatul romanesc unde jucatori considerati a fi de mana a doua in tarile lor ajung sa fie cei mai valorosi in echipele noastre. De exemplu Zapata este rezerva in nationala tarii sale si acum este cel mai valoros jucator din echipa Stelei, o formatie care da grosul jucatorilor de la echipa nationala si care se afla abia pe locul 7 in campionatul intern.
Sa remarcam faptul ca Dinamo si Steaua se zbat in anonimatul Ligii I si in loc sa recunoasca faptul ca au probleme serioase arunca pisica in curtea altora. CFR Cluj este acuzata ca mituieste arbitrii dar aceleasi echipe pierd din vedere faptul ca alte formatii precum Rapid, Timisoara, FC Vaslui sau Unirea Urziceni sunt mai bine clasate decat ele. In acelasi timp selectionerul nu se grabeste sa convoace la nationala jucatori de la formatiile aflate "pe val" acum in Romania.
Sa remarcam faptul ca ionut Lupescu continua sa observe ca avem un arbitraj bun desi numai in meciul Craiova - Dinamo au fost 3 lovitui de pedeapsa evidente nesemnalizate de arbitru si nici de tusieri. Sa recunoastem faptul ca Liga I este condusa de Mitica Dragomir care s-a ramolit definitiv si sa nu uitam ca Mircea Sandu se afla la conducerea FRF din vremuri imemoriale, fiind un fel de Matusalem al fotbalului romanesc.
Ca si cand toate aceste lucruri nu ar fi suficiente, acum cand au trecut 18 ani de la Revolutia din '89 continuam sa ne furam caciula singuri. Clasa politica se enerveaza numai la ideea ca ar prinde bine votul uninominal, parlamentarilor supraimbogatiti li se pare un lucru normal sa primeasca tot felul de beneficii de la buget iar Euro creste precum Fat Frumos in basme.
Explicatii sunt multe si ele de cele mai multe ori nu fac decat sa mascheze realitatea cruda. Vedem la TV personaje care se straduiesc sa ne convinga de faptul ca vilele de lux si iahturile sunt ceea ce ne dorim noi in viata ascunzandu-si cu abilitate problemele serioase pe care le au. Oameni care nu reusesc sa constientizeze ca pretul unui singur astfel de iaht poate salva de la infometare 1000 de copii africani, sau poate acoperi constructia unei locuinte sociale pentru o familie nevoiasa din tara noastra.
Va veti intreba probabil care este punctul comun al acestor lucruri amintite mai sus. Raspunsul este simplu: lacomia. Pentru ce ii mai trebuie bani lui Mitica Dragomir care sta excelent din punct de vedere material? Pentru ce ii mai trebuie lui Micrea Sandu functia aia la FRF? Pentru ce vor Cristi Borcea sau Gigi Becali putere? Din cauza ca toti au iesit din foame iar acum au uitat sa se mai opreasca din goana asta nebua dupa inavutire. Parerea mea este ca nu este nici o diferenta intre acestia si Mailat. Nu acestea sunt valorile in care ne-au indemnat sa credem parintii nostri. Nu din aceasta cauza au murit fratii nostri in Revolutia din Decembrie '89. Nu-i asa?

Autor: Tiberiu Boia 

Pe fiecare sapatamana se intampla cate ceva. In sport cu atat mai mult. Nu este o dovadat mai buna decat aparitia atator canale de sport.
Sigur ca elementul central al saptamanii trecute este trecerea in nefiinta a unuia dintre cei mai mari fotbalisti romani ai tuturor timpurilor. Este vorba de Nicolae Dobrin. Un om bland si la locul sau care nu a suparat niciodata pe nimeni si a fost de o modestie rara. Modestia este o calitate care la noi in tara nu se mai poarta. "La noi sunt codri verzi de brad..." si toata lumea se comporta ca in codru. Unii urla cat ii tin plamanii. Altii consider ca trebuie sa mai si injure pe deasupra. Iar altii ...
Dar sa nu mai vorbim despre altii. Sa ne gandim la natiunea noastra. Nu de mult am reusit sa ne calificam la Campionatul European de fotbal. Anul viitor vom avea un motiv in plus sa vizitam Austria si Elvetia. De aplaudat performanta fotbalistilor nostri. Tot respectul pentru Chivu, Mutu si compania. Dar sa nu se mire deloc daca romanii nu se mai bucura asa cum o faceau pe vremea lui Hagi si Popescu. Nici atunci nu a fost ca in timpul lui Balaci sau Dobrin. Generatiile se schimba iar nivelul de informare al romanului este altul de la un an la altul.
Acum 20-30 de ani oamenii se bucurau fiindca in fotbal gaseau singura modalitate de a se distra permisa de regimul politic de atunci. Acum 10 ani oamenii se bucurau la victoriile echipei nationale din cauza ca Romania era o tara izolata care indraznea prin rezultatele lui Hagi si Popescu sa scoata capul in Europa sau America.
In ziua de azi romanii traiesc putin mai bine. Exista o deschidere mai mare si recenta aderare la Uniunea Europeana ofera cetatenilor patriei noastre o multime de oportunitati. Oamenii nu mai sunt constransi. Nu mai exista oprimarea din trecut. Romania incepe sa gandeasca liber. Exista o multime de lucruri pozitive care decurg din aceasta. Lipsa de reactie la performanta tricolorilor nostri este si ea consecinta redesteptarii neamului nostru. Libertatea aduce cu sine si o anumita doza de egoism. Oamenii nu mai pot sa se bucure in strada pentru niste milionari in Euro care si-au asigurat o excursie de vis pe banii UEFA in Austria si Elvetia. Si nu pot face asta din cauza ca in casele lor modeste, majoritatea apartamente de bloc mostenite de la parintii improprietariti de Ion Iliescu in 1991, a venit iarna. Apa calda curge cu portia iar caldura este inca o promisiune. Durerea este cu atat mai mare cu cat nu lipsa banilor este motivul acestor neajunsuri. Populatia Romaniei incepe sa detina capital. Dar infrastructura mostenita de pe vrema lui Balaci si Dobrin nu mai face fata cerintelor diu ziua de azi. Cum sa se bucure un om simplu cand primarul da premii de mii de Euro unui sportiv, meritoriu de altfel, in timp ce in casa lui curge apa pe pereti din cauza ca nu s-au mai reparat acoperisurile blocurilor din tara asta dinainte de 1989? Cum sa se bucure un roman ca tricolorii vor merge in vacanta vara viitoare in tarile turismului european cand lui nu are cine sa ii repare un amarat de intrerupator fiindca toti meseriasii nostri lucreaza in Occident?
Oare vom ajunge ca inainte de 1989 cand aveam bani in buzunare si nu puteam sa cumparam nimic din cauza ca nu existau produse in magazine? Probabil ca acele vremuri le vom retrai in alt fel: romanul care a fost invatat sa traiasca cu putin si sa se multumeasca cu ceea ce are, nu va mai fi tentat sa munceasca. Probabil ca vom trai intr-o tara in care sunt atat de multe de facut dar nimeni nu are chef sa le faca.
Dobrin ne pareseste intr-un moment in care oricum nu l-ar mai intelege nimeni din noua generatie. Fiecare pusti se viseaza multimilionar. Probabil ca jumatate din adolescentii de azi viseaza ca il vor avea ca angajat pe Hagi si-l vor demite intr-o buna zi. De aceea nu mai mira pe nimeni ca atunci cand a fost intrebat cui dedica calificarea la Euro, capitanul tricolorilor, Cristi Chivu, a raspuns scurt si la obiect: "Nimanui".

Autor: Tibi Boia